„Fără amânare! Fă o programare”

Redactia Saptamana Medicala

Interviu realizat cu Conf. Dr. Cătălin Codreanu, Președintele Societății Române de Reumatologie


  „Fără amânare!  Fă o programare”

Stimate domnule Președinte al Societății Române de Reumatologie, vă rugăm să ne relatați care sunt cele mai frecvente boli reumatice și cât de importantă este diagnosticarea precoce?
Pentru a răspunde întrebării dumneavoastră, trebuie să clarificăm mai întâi o diferență fundamentală în ceea ce privește tipul de boală reumatică. În general, ceea ce numesc non-specialiștii „reumatism” se referă la artroză, boala degenerativă articulară, care evoluează de la modificări structurale ale cartilajului articular până la compromiterea funcțională a încheieturii afectate. Gândind statistic, artroza este cea mai frecventă boală reumatică în populație, care afectează persoane din ce în ce mai tinere. Manifestările centrale ale artrozei sunt durerea și limitarea funcției articulare. Tratamentul artrozei vizează în special simptomele și implică medicație antalgică și recuperare medicală. Există însă și un alt fel de „reumatism”, așa-numitele boli inflamatoare reumatice, cum ar fi poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă și lupusul eritematos sistemic care evoluează diferit de artroză și care, pe lângă tratamentul simptomelor, necesită medicamente moderne remisive cu scopul de încetinire sau stopare a procesului patologic. Comparativ cu celelalte boli din patologia umană, bolile inflamatoare reumatice sunt rare, însă, prin potențialul lor distructiv articular și uneori prin riscul vital pe care îl presupun, necesită diagnostic și tratament precoce. Pentru aceste boli, principiul de diagnostic și tratament precoce este cel mai important întrucât se pot evita complicații ireversibile. Rolul reumatologului în această privință este crucial.

Care sunt comorbiditățile frecvent întâlnite în bolile reumatice?
Din nefericire, bolile reumatice inflamatoare de care aminteam sunt factori favorizanți pentru numeroase comorbidități, unele dintre ele scăzând durata vieții pacienților. Cea mai mare morbiditate și mortalitate este cauzată de bolile asociate aparatului cardiovascular, precum atacul vascular cerebral, atacul ischemic tranzitoriu, infarctul miocardic acut, angina pectorală, hipertensiunea arterială, boala arterială și venoasă periferică. Inflamația cronică produsă de procesele patologice responsabile de bolile reumatice distruge și vasele de sânge, ceea ce explică modul în care pacienții au risc mai mare pentru a dezvolta complicațiile cardiovasculare enumerate în comparație cu populația generală. Strâns legate de acestea, sunt comorbiditățile metabolice care pot apărea la pacienții cu boli reumatice inflamatoare (de exemplu obezitatea, dislipidemia, hiperuricemia, diabetul zaharat) și care pot crește suplimentar riscul de evenimente cardiovasculare. Există și două surse externe care pot declanșa și pot întreține aceste comorbidități și deznodăminte nefavorabile: fumatul, știut fiind că prevalența fumatului printre pacienții cu boli inflamatoare reumatice este mult mai mare decât în populația generală, și respectiv medicamentele folosite pentru controlul durerii, cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene și glucocorticoizii. Aceste medicamente folosite pe timp îndelungat produc o altă categorie de comorbidități, cele gastrointestinale, în special gastrita cronică și ulcerul gastrointestinal. Folosirea concomitentă a unor pansamente gastrice (de obicei medicamente din clasa inhibitorilor de pompă de protoni) este indicată. Multe din bolile reumatice inflamatoare au componente de autoimunitate (de exemplu poliartrita reumatoidă și lupusul eritematos sistemic) care se asociază și cu tulburări ale imunității antimicrobiene. Prin urmare, acești pacienți au un risc mai ridicat de infecții (de exemplu pneumonie, hepatită virală etc.), risc crescut suplimentar și de medicamentele folosite pentru tratamentul bolii de bază, anume medicamentele imunosupresoare și glucocorticoizii. Aceștia din urmă, în ciuda utilității și eficacității clinice, prezintă multe reacții adverse, printre ele fiind apariția osteoporozei și a fracturilor de fragilitate. Nu în ultimul rând, pacienții cu boli reumatice inflamatoare prezintă un risc crescut de cancer (de exemplu cancer pulmonar, limfom ș.a.) comparativ cu persoanele sănătoase, iar din cauza durerii cronice acești pacienți pot dezvolta tulburări psihice din spectrul depresiei și anxietății.

Bolile reumatice duc la invaliditate prin distrugeri articulare și manifestări sistemice de mare gravitate ce sunt responsabile de o mortalitate crescută. Există un program de screening pentru afecțiunile reumatice?
Este adevărat și toate eforturile reumatologilor sunt direcționate pentru prevenirea acestor complicații. În acest sens, în colaborare cu EULAR, Liga Română contra Reumatismului a implementat programul „Fără amânare! Fă o programare” cu scopul de a atrage atenția asupra importanței diagnosticării la timp a afecțiunilor reumatice și musculoscheletale pentru a diminua efectele negative ale acestora în viața pacienților și la nivel social și economic. Informațiile legate de acest program sunt disponibile la adresa www.reumatism.ro.

În calitate de Președinte al Societății Române de Reumatologie, vă rugăm să ne spuneți care sunt cele mai noi recomandări europene în managementul bolilor reumatice.
Recomandările europene în managementul bolilor reumatice se bazează pe cateva principii: diagnostic precoce (depistarea bolilor reumatice inflamatoare în stadiile inițiale de dezvoltare, înaintea apariției complicațiilor), tratament precoce (pentru oprirea/încetinirea evoluției bolii și prevenția complicațiilor), tratament țintit (stabilirea și atingerea unei ținte terapeutice obiective, de exemplu un scor DAS28 sub 2,6 în poliartrita reumatoidă), colaborarea dintre medic și pacient în asumarea și implementarea deciziilor terapeutice și managementul interdisciplinar (de exemplu cardiologie, ortopedie etc.). Ca noutăți, EULAR a publicat în 2019 mai multe ghiduri de management terapeutic (vasculitele de vase mari, lupusul eritematos sistemic și sindromul antifosfolipidic), dar și recomandări de vaccinare a pacienților cu boli reumatice auto-imune. Consider că ar fi util și interesant să detaliem recomandările de vaccinare, care pot fi consultate integral pe pagina EULAR (www.eular.org). Conform EULAR, starea de vaccinare și indicațiile pentru vaccinarea ulterioară trebuie evaluate anual de către echipa de reumatologie. Programul de vaccinare individualizat ar trebui explicat pacientului, oferind o bază pentru luarea deciziilor în comun și colaborarea cu ceilalți specialiști. De preferat, vaccinarea se administrează în perioada de remisiune a bolii și înainte de imunosupresia terapeutică (în special în cazul terapiilor anti-limfocit B). Vaccinurile non-vii pot fi administrate în timpul tratamentului cu glucocorticoizi și remisive (DMARD), iar vaccinurile vii atenuate pot fi luate în considerare cu prudență. Se indică vaccinarea anti-gripală și anti-pneumococică la majoritatea pacienților. Vaccinarea anti-tetanică și anti-HPV a pacienților, precum și vaccinarea în general a membrilor familiei se indică în conformitate cu recomandările pentru populația generală. Vaccinarea împotriva hepatitei A, hepatitei B și herpesului zoster trebuie administrată la pacienții aflați la risc pentru aceste infecții. În general, se evită vaccinarea împotriva febrei galbene, iar vaccinurile vii atenuate trebuie evitate în primele 6 luni de viață la nou-născuții mamelor tratate cu medicamente biologice în a doua jumătate a sarcinii.

Sursa

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *