Constipația – diagnostic și tratament

Prof. Univ. Dr. Dumitru Matei

Constipația este un simptom pentru care pacienții se adresează frecvent medicului de familie. Pentru a defini constipaţia nu este suficient să utilizăm criteriul frecvenţei scaunelor, trebuie considerate şi senzaţiile subiective de efort de defecaţie, defecație dureroasă, defecaţie incompletă, scaun „prea tare“ sau „prea mic“.

Numărul normal de scaune este foarte variabil, de la 7 scaune pe zi la sugarul alimentat la sân până la 1 scaun la 2-3 zile la adult. Etiologia este variată, prin alterarea mecanismului de secreţie sau de progresie.
Vorbim despre constipație acută dacă simptomele au fost prezente timp de mai puțin de patru săptămâni. Simptomele de durată mai lungă sunt clasificate drept constipație funcțională, cronică.
Extrem de important este o intervenție terapeutică timpurie și corectă în timpul episoadelor acute sau recurente de constipație acută, astfel se pot preveni complicații precum fisura anală, retenția de materii fecale, constipația cronică.
Factorii favorizanți pentru apariția constipației sunt reprezentați de alimentație, activitatea fizică, vârstă și sex.Constipația este mai frecventă la sexul feminin, la persoane sedentare și la vărstnici.
După excluderea cauzelor locale și a constipației datorate unor obiceiuri alimentare sau consum de medicamente, un pacient care se prezintă pentru constipație tebuie evaluat în vederea stabilirii unei cauze sistemice.
O schimbare recentă a tranzitului intestinal implică obligatoriu evaluarea pacientului adult în vederea existenţei unui neoplasm colo-rectal, în special atunci când există și factori de risc. Se evaluaeză existența simtomelor asociate (scădere ponderală, dureri abdominale, meteorism, greață, vărsături simptome genitourinare), precum și existența unor modificări paraclinice (hemoleucograma, sideremie, probe inflamatorii, glicemie, hormoni tiroidieni)
Un diagnostic de constipație funcțională trebuie luat în considerare numai după ce se exclud bolile neurologice, musculare sau sistemice ce se pot asocia cu constipația. Criteriile de diagnostic pentru constipația funcțională sunt reprezentate de existența a minim 2 din cele de mai jos/ săptămână, minim 1 lună cu criterii insuficiente pentru stabilirea diagnosticului de colon iritabil:

    Două sau mai multe scaune pe săptămână la copilul cu vârsta mai mare de 4 aniMinim 1 episod de incontenență fecală pe săptămânăIstoric personal de retenție a materiilor fecaleIstoric de mișcări intestinale dureroasePrezența fecaloamelor masive la nivelul rectuluiPrezența scaunelor masive ce pot obstrua toaleta

Examenul clinic al pacienţilor trebuie orientat spre diagnosticarea bolilor extradigestive ce pot contribui la apariţia constipaţiei.
Bradicardia, tegumentele uscate, creșterea greutății sunt semne ce pot sugera existența hipotiroidiei. Aspectul general al pacientului, faciesul sau timbrul vocii orientează spre boală Parkinson sau depresie. Existența obezității abdominale, alături de evaluarea glicemiei poate stabili diagnosticul de diabet zaharat.
Palparea și percuția abdomenului ne oferă date despre pierderea sensibilității, existența distensie, fecale dure, un colon palpabil, sau o formațiune inflamatorie sau neoplazică.
 Zona perianală ar trebui examinată pentru cicatrici, fistule, fisuri, si hemoroizi externi sau asimetria sficterului anal.
 Tușeul rectal contribuie la evaluarea pacientului, prezența unui fecalom, strictura anală sau formațiuni rectale obstructive, tulburare neurologică care afectează sfincterul anal.
La cei peste 50 de ani, mai ales dacă au și factori de risc pentru neoplasm colo-rectal, se recomandă screening prin efectuarea testelor de hemoragie ocultă, colonoscopie sau sigmoidoscopie cu tub flexibil.
Uneori, în unele centre medicale specializate, se recomandă manometria anorectală alături de investigaţii electromiografice pentru a înregistra funcţia sfincterului anal extern.
Tratamentul constipaţiei trebuie individualizat, se ia în consideraţie durata şi gravitatea constipaţiei, vârsta, factorii favorizanţi, terapia bolii de bază. Managmentul inițial al constipatiei cronice include educația pacientului, modificarea comportamentului prin schimbarea dietei, hidratare corectă, creșterea consumului de fibre, print-o alimentație bogată în fructe și legume, combaterea sedentarismului, intensificarea activității fizice. Suplimentarea cu fibre alimentare nu este întotdeauna suficientă, mai ales la pacienţii cu leziuni obstructive sau megacolon La copilul mic se are în vedere reeducarea ritmului scaunelor prin stabilirea unui orar al scaunelor, prin așezarea la oliță în anumite momente ale zilei, legate și de alimentație. Aceste măsuri igieno-dietetice se asociază cu tratament etiologic, functional, patogenic sau simptomatic. Un rol important în tratamentul constipației la copilul mic de grădiniță sau la școlar este reprezentat de consilierea psihologică.

În concluzie
Având în vedere faptul că tulburările de tranzit reprezentate de constipație reprezintă un simptom frecvent atât la copil, cât și la adult. Intervenția timpurie în timpul episoadelor acute sau recurente de constipație acută poate preveni complicații precum fisura anală, retenție de materii fecale, constipația cronică și encoprezia.Un diagnostic de constipație funcțională trebuie luat în considerare numai după ce se exclud bolile neurologice, musculare sau sistemice ce se pot asocia cu constipația.Managmentul inițial al constipatiei cronice include educația pacientului, modificarea comportamentului, schimbarea dietei, urmat de tratament etiologic, pathogenic sau simtomatic, individualizat în funcție de etiologie, sex și vărstă.

Sursa

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *